+40724007006 Luni-Vineri 9:00-23:00

HERNIE DE DISC, PREVENIREA, DIAGNOSTICAREA, TRATAREA ŞI RECUPERARE

PREVENIREA, DIAGNOSTICAREA, TRATAREA ŞI RECUPERAREA unei HERNII DE DISC

hernie-de-disc


    Acest articol vine împreună cu un context sportiv şi deseori auzim faptul că majoritatea accidentărilor au loc în timpul antrenamentelor sau muncii, însă conform studiilor de specialitate din domeniul medical, principalii factori de risc în cazul herniei de disc şi afecţiunilor coloanei vertebrale sunt fumatul, sedentarismul şi obezitatea.

Începător sau veteran al sălii de forţă, fie că puneţi accent pe o execuţie impecabilă cu greutăţi relativ mici, fie că vă antrenaţi cu greutăţi mari şi folosiţi repetări “trişate” în rutină voastră cu toţii suntem constant expuşi riscului unor accidentări.
În funcţie de predispoziţia genetică şi mediul hormonal, bărbaţii sunt mai expuşi şanselor de accidentări în timpul antrenamentelor, femeile au în acest caz avantajul, datorită prezenţei estrogenului într-o cantitate mai mare în corp şi indirect unei retenţii de apă mai crescute, articulaţiile fiind mai protejate.

De la frecvenţele tendinite (inflamaţii ale tendoanelor), întinderi musculare şi ale ligamentelor, rupturi musculare, rupturi ale ligamentelor, până la probleme serioase precum rupturi de menisc, leziuni ale coafei rotatorilor, hernii abdominale, vertebre tasate şi hernie de disc toate aceste afecţiuni pot fi evitate folosind precum în cazul şofatului, o conduită preventivă care să devină un element vital în rutina noastră de antrenament.
8 PAŞI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTĂRILOR:

1. 5-10min de CARDIO înainte de antrenament – nimic complicat sau vreun secret existenţial, 5-10minute pe unul din aparatele de cardio (eliptică, stairmaster, banda, bicicleta) pentru o mică elevare a ritmului cardiac şi pregătirea corpului pentru efort
2. NU face stretching static înainte de antrenament – antrenamentele statice de flexibilitate joacă un rol importat în creşterea performanţelor sportive, îmbunătăţirea mobilităţii şi evitarea accidentelor pe termen lung, dar acesta nu ar trebui făcut niciodată înaintea antrenamentului deoarece creşte exponenţial riscurile rupturilor musculare şi de ligamente
3. Include STRETCHING-UL DINAMIC în rutina ta – Stretching-ul dinamic implică mişcări controlate ale corpului care împing (progresiv) către atingerea limitelor amplitudinii mişcării. Rutina clasică de rotiri de bazin, rotirea braţelor, atingerea piciorului cu braţul opus, lucruri pe care cu toţii le-am întâlnit în timpul şcolii înaintea începerii orelor de sport. 2-5 minute de stretching înainte de antrenament vor face minuni.
4. HIDRATEAZĂ-TE – pe lângă aplicaţiile practice la nivelul menţinerii sănătăţii rinichilor şi tractului urinar pe care majoritatea le cunoaştem, hidratarea sau mai exact lipsa acesteia afectează în mod exponenţial riscul de accidentări.
Un muşchi deshidratat va fi mult mai expus şanselor de întindere sau chiar rupere acesta fiind mult mai puţin elastic, lucru care se aplică integral şi la nivelul articulaţiilor şi ligamentelor.

Sportivii de performanţă în pregătirile dinaintea concursurilor sunt cei mai expuşi acestor riscuri deoarece deshidratarea face parte din rutina unui concurs de profil. Cele mai multe accidentări din cariera sportivilor de top apar în condiţii de deshidratare.
5. BALANŢĂ DE ELECTROLIŢI – atât excesul cât şi lipsa unor minerale esenţiale din alimentaţia noastră, precum calciul, magneziul, potasiul şi sodiul. Din alimentaţia noastră pot duce indirect la accidentări, cauzând stări de oboseală, slăbiciune, confuzie şi spasme musculare.

Pentru a preveni eventualele dezechilibre, ar trebui consumată o cantitate optimă de apă zilnic fără a face excese (3L de apă pe zi, crescând cantitatea doar dacă o cere corpul apărând senzaţia de sete) care ar trebui completată printr-o dietă echilibrată, bogată în micronutrienti şi chiar suplimentarea cu aceştia.
6. EVITĂ SUPRASOLICITAREA – mass media ne bombardează cu noţiunea de mai mult este mai bine şi va duce la rezultate mai bune, însă în practică trebuie să ne ascultăm organismul şi să împingem limitele în mod responsabil fără a ne autodistruge.
În cazul sportivilor de performanţă care nu au altă activitate în afara antrenamentelor şi respectarea dietei, suprasolicitarea este deseori un mit, dar pentru oamenii de rând care au şi o slujbă de minim 8h pe zi devine o condiţie cât se poate de reală.
Odihna este la fel de importantă ca şi antrenamentul în sine, deoarece efectiv în timpul perioadelor de pauză se produc creşterile musculare şi aceasta nu ar trebui să fie limitată sau să lipsească. În cazul unui începător nu ar trebui să se depăşească un maxim de 3-4 zile de antrenament pe săptămână.

Un sistem nervos încărcat şi muşchii tensionaţi şi obosiţi reprezintă printre cele mai întâlnite condiţii în care se produc accidentări, aşa ca respectaţi-vă zilele de pauză şi căutaţi să dormiţi instinctiv cât va cere organismul sau un minim de 7-8h pe noapte.
7. Încălzeşte-te CRESCÂND GREUTĂŢILE PROGRESIV – nici cele mai dure tehnici de antrenament şi care folosesc principiul greutăţilor mari şi tehnici avansate de creştere a intensităţii precum HIT-ul nu trec peste încălzirea prin creşterea progresivă a greutăţilor.
În afara cazurilor în care aveţi un antrenament axat pe volum (multe repetări cu greutate mica-medie) unde o tranziţie progresiv crescătoare nu este necesară deoarece nu se caută epuizarea ci stimularea celulei musculare, vă recomand această abordare mereu pentru a evita numeroase neplăceri.
8. NU începe antrenamentul cu exerciţiile care pun stres mare pe coloana vertebrală
– este o veche dispută între a începe antrenamentele cu exerciţiile la care ai cea mai multă forţă şi în mod evident a pune cele mai multe kilograme pe bară şi a încheia antrenamentele cu exerciţiile de genul, pentru a aplica o mică pre-epuizare ce îţi permite să te antrenezi la aceeaşi intensitate dar să reduci considerabil greutatea folosită.
Exemplu: Este ziua de picioare şi vreţi să începeţi cu genuflexiunile unde puteţi să încărcaţi bară în mod normal cu 150kg pentru 6-8 repetări, stresul pe vertebre va fi imens deşi voi puteţi să faceţi respectivul număr de repetări cu uşurinţă.
Cea mai bună alternativă şi care nu vă afectează cu nimic performanţele sportive, o reprezintă mutarea exerciţiilor ce pun stres pe coloană, la sfârşitul antrenamentului (lucru pus în practică cu succes de Lee Haney 8x Mr Olympia, retras fără accidentări) astfel se produce o pre-epuizare a grupei respective ce nu vă va permite să folosiţi aceeaşi greutate precum în cazul începerii antrenamentului cu genuflexiunile performanţele rămânând 100% aceleaşi.
Această tehnică a preepuizarii poate fi folosită cu succes la toate grupele musculare luând un stres enorm de pe articulaţii şi ligamente, protejând indirect şi sistemul nervos de suprasolicitare.
Practica pre-epuizarii nu afectează în mod negativ creşterea în masă musculară, din contră prevenind uzura articulaţiilor şi ligamentelor, tendinite şi eventuale accidentări mai grave va pune într-un avantaj considerabil faţă de cei ce nu ţin cont de aceste aspecte.
Paşii pentru prevenirea accidentelor au reprezentat abordări generale reprezentând conduita de bază ce vă va ţine departe de neplăceri, din acest punct vom deveni deosebit de specifici.
Hernia de disc face referire la o deplasare a discurilor intervertebrale care susţin coloana vertebrală. De cele mai multe ori, afecţiunea se manifestă prin dureri de spate la nivel lombar, care iradiază pe membrele inferioare, slăbiciune musculară, amorţeală la nivelul mâinilor sau în degetele mari de la picioare ori senzaţie de presiune în călcâi. Însă există şi cazuri când hernia de disc nu prezintă astfel de simptome, iar majoritatea pacienţilor nici măcar nu au nevoie de intervenţie.

Cele mai întâlnite simptome în cazul herniei de disc sunt:

– Durerea resimţită la nivelul spatelui, mâinilor, umerilor, picioarelor sau gâtului – aceasta se înrăutăţeşte în timpul strănutului, tusei sau când persoana respectivă stă într-o anumită poziţie

– Amorţeli sau senzaţie de înţepătură la nivelul mâinilor şi picioarelor

– Slăbiciune musculară, incapacitate de a ridica sau de a ţine strâns în mână anumite obiecte

În cazul în care simţiţi o durere ce persistă la nivelul coloanei vertebrale sau oricare dintre simptomele de mai sus ar trebui să consultaţi un medic cât mai repede posibil şi să programaţi o radiografie, iar apoi un RMN pentru a şti cât mai exact natura şi amploarea problemei.

Acum 3 ani în urmă unei alunecări a unui covor în timpul unui antrenament am făcut o mişcare de rotaţie involuntară cu 180kg în mâini lucru care mi-a forfecat o vertebră, DIAGNOSTICUL fiind o hernie de disc deosebit de gravă ce apăsă puternic pe nervul sciatic.
Simptomele au fost îngrozitoare şi efectiv nu-mi permiteau nici să mă deplasez datorită durerii, durerea era resimţită în mod special în fesa dreaptă şi piciorul drept, nu puteam ridica sau mişca piciorul drept şi orice fel de mişcare durea insuportabil.
Două luni am fost efectiv “la pat”, singurele mijloace prin care am reuşit să AMELIOREZ ŞI TRATEZ durerea au fost reducerea inflamaţiei nervului sciatic pe care apăsă discul herniat cu ajutorul terapiei de contrast (alternând cald cu rece) şi administrarea de antiinflamatoare orale doar în cazurile extreme când durerea devenea efectiv insuportabilă.
Am făcut un RMN ce prezenta o imagine sumbră în care discul herniat aproape întrerupea total nervul sciatic.
Pentru diagnosticare şi tratament am vizitat 4 medici, părerile, alternativele de tratament şi reabilitare fiind extrem de împărţite.

3 din cei 4 medici vizitaţi mi-au spus că nu voi mai face sport niciodată, că nu voi mai ridica mai mult de 10kg de jos.

Cel de-al 4-lea medic vizitat, un tip inteligent, neurochirurg mi-a spus clar, după RMN, ar trebui operat, dar datorită vârstei şi simptomaticii că nu trebuie să mă grăbesc, că pot face sport şi pot ridica greutăţi dar să nu fac mişcări ce să îmi apese în mod direct pe vertebre. (m-a mirat foarte mult atitudinea dânsului mai ales datorită faptului că nu era tânăr, lejer peste 50 de ani)
2 dintre cei 4 erau sub 35 de ani şi mi-au sugerat clar operaţie că nu se poate altfel, dar după explicaţia detaliată a neurochirurgului care descria operaţia ca fiind exponenţial mai invazivă şi mai dăunătoare decât hernia în sine am decis să-mi fac singur reabilitarea, documentându-mă riguros şi sperând că mă pot trata şi vindecă astfel.

RECUPERAREA a fost lungă şi plină de decepţii, fiind deosebit de descurajat dar cu o fărâmă de speranţă şi multă voinţă.
Documentarea a reprezentat factorul de succes al experienţei mele, sute de ore de citit cărţi de profil, studii şi vizualizat documentare medicale şi tehnici de recuperare cu testare pe propria piele au dus la un rezultat incredibil.
Erau zile în care făceam progrese vizibile şi zile în care credeam cu siguranţă ca voi ajunge sub bisturiu.
Am început prin exerciţii uşoare de stretching static la limita durerii de 3-5 ori pe zi câte 20min, împingând treptat barierele, uneori durerile erau copleşitoare, am refuzat să mai ascund durerea cu antiinflamatoare, voiam să ştiu exact gradul de durere şi dacă există sau nu o evoluţie.
Pe lângă flexibilitate, trebuie să urmărim să luăm cât mai mult stres de pe coloana vertebrală deci să reducem semnificativ stratul adipos şi să nu sărim niciodată peste exerciţiile de întărire a “mijlocului” (abdomen plus lombari) care vor prelua marea majoritate a stresului din această zonă.
Treptat am trecut la stretching dinamic şi antrenamente de întărire a abdomenului şi a lombarilor, iniţial cu greutatea corpului, ajungând treptat la folosirea roţii pentru abdomen şi adăugarea de greutăţi la exerciţiile de hiperextensie pentru lombari.

După aproximativ 2-3 săptămâni am avut primul antrenament în sală, greutăţi foarte mici, execuţie impecabilă şi execuţie TUT (time under tension).
Acum după 2 ani, am reuşit să-mi ating recorduri de forţă impresionante pentru cineva cu o hernie de disc la activ, la majoritatea grupelor musculare, însă am scos total din rutina de antrenament îndreptările şi am scăzut exponenţial greutatea folosită la genuflexiuni, de la 215kg pentru 6 repetări nu am adăugat mai mult de 140kg pe bară şi mereu le execut ultimele în cadrul antrenamentului de picioare.
Aş vrea să spun că sunt ca nou, însă aş minţi, afecţiunea încă se resimte uneori, tot ce pot să spun este că am considerabil mai multă experienţă şi un bagaj vast de cunoştinţe acumulat în urma nefericitei întâmplări care mi-au schimbat radical modul în care privesc sănătatea şi sportul iar împreună cu acestea capacitatea de a îi ajuta şi informa şi pe ceilalţi în legătură cu problemele de natură similară.
“VESTEA PROASTĂ” hernia de disc nu se vindecă niciodată, o dată ce discul s-a deteriorat nu-şi mai revine la normal.
Aşa că pentru a păstra sănătatea şi a evita alte eventuale hernii de disc, crize insuportabile de sciatic sau dureri locale, toată viaţa va trebui să vă menţineţi abdomenul şi lombarii cât mai puternici iar rutinele de stretching din nou vor deveni obligatorii.
În momentele în care încep să neglijez antrenamentele de flexibilitate sau cele de “întărire” a abdomenului şi lombarilor durerile reapar.

În final vreau să închei prin a vă ura sănătate tuturor şi să ţineţi minte ca informaţia reprezintă putere iar în cazul de faţă evitarea operaţiei şi indirect sănătate şi longevitate în sport.

 

By Aurelian T. Coroiu

 

Noutati din Fitness

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat:
Sari la bara de unelte